Atâtea sunt de făcut...

Mă plimbam ieri pe hăuri de câmpie, într-o liniște deplină...acum bate-un clopot...un mort se duce la culcare...

Unde am fost eu , nici câinii nu s-ar îndura să vină.

Satul cufundat în mersul lui cotidian se îndepărta cu fiecare pas.
Ai mei nu știau de mine și nici eu nu mai știam.
Oftând adânc, pământul de sub mine și cel de deasupra
întunecau văzduhul cu un cer ca de noapte

păsări rătăceau prevestitor . haotic .
Mai crede oare pe cuvânt dacă ti-aș mărturisi că m-am întâlnit(cu adevărat) pe mine...?
Umbre împrejur,într-un gol , tăcut , loc.

Toți prietenii mei zăceau în depărtări
fiecare cu treaba lui imperativ importantă
se gândeau ei oare o clipă și la mine ?

În van.

Se coboară în groapă și se cântă : veșnică pomenire :

O linie de tren , bătrână de secole.
Câteva ruine din ce era o dată o fermă plină de viață...

:mamaie... nu mai stă nimeni de mult acolo :

Nimeni....dar eram Eu...
acasă îmi părea departe,mult prea departe pentru o salvare
Ceața , fatalist , acoperii văzduhul... un labirint de fum
nici trenuri nu mai vin
nici câinii nu se mai avântă
In cea mai din urmă tăcere ( sau dintâi)
să mă dezbrac de mine.
să mă împachetez cu grijă , așa cum tu m-ai învățat
o... și ce dor îmi e de vocea ta caldă
singura în stare să mă cheme...
singura în stare s-o aud.
Nici ea nu mai vine
aici,acum nici nimicul nu mai vine. ( și-a luat concediu, vine anul Nou și pentru dânsul)
Înainte să adorm
mă așez cuminte cu urechea lipită de pământ
să nu mă mai trezească nimeni.
Talentul meu literar... în van...

autoportret .

biiiiiip......biiiiiiiip........biiiiiiiiip... + bip X 10 = ?!?!?!....
pentru moment abonatul ( nu,aici nu e voie . ne amendează cna ) nu este disponibil.
vă rugăm să reveniți mai niciodată...
Încerc atât de tare să mă rup de mine
și să mă pot picta , pentru prima data viu.
Mă nasc din seva frunzei ce moare constant sub panica pașilor ( grăbiților trecători )
Fiindcă nu este nimic mai sublim,domnule cetitor ! Decât tăcerea.
Metafora cuvântului.
În certificatul de naștere ( pe unde l-oi fi pierdut ) scria că mă cheamă...
- ei da. Bizar lucru . Numele meu . - Rostiți-l pe litere , mă roagă doamna de la casă. -
- Care litere ?
- Domle ești prost ca noaptea....
- A da... noaptea încep să-mi aduc aminte despre mine... Era noapte când am înghițit hain prima gură de moarte,pe pământ.
M-am rugat de mama... cine-o fi și mama ? Să nu mă dea la țiganii pentru că sunt oameni răi.
În certificatul de deces ( na că l-am găsit tocmai p-ăsta ) . Drăguț se pare... că am murit de hm... de doar ... ani.... Oh și ce bine arăt ! O să răsplătesc calitatea serviciilor celor de la Avon Cosmetics.
- Ai făcut fapte bune ?
- Nu prea...
- Ai ajutat săracii ?
- Doar de ochii lumii .
- Ai preacurvit ?
- Glumești ?! Ai vreo gumă de mestecat...?
- Băi nene, nici la scris nu ai talent ( măcar așa să te fii salvat )
- Acum ce mai urmează ?
Atenție se închid... gurile ! Acoperă ochii și mai lasa-mă-n-pace .
Ce paradox... și Dante ăsta... credeam că Lucifer e mai ... hmmm dur ?
La intrare , Florin Salam își jelea soția.
- Condoleanțe cumetre... cum mai merge ?
- Ieeee norocul meu ... dă la Dumnezeu e soarta meaaaaa dă la Precistaaaaaa...... da nu mă las ,nu mă las,nu mă las... da moare lumea dă necaz.
Cine a zis că în iad nu e veselie ?
Hai că încep să înțeleg și eu cine sunt. Să recapitulăm. STOP ! Înainte să caști de plictiseală, ridică mâna politicos la gură să-ți ascunzi foamea....
Dacă ai ajuns până aici . Atunci urmează-mă până la capăt.
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată...
Nu te teme să te bucuri de păcat.
Ne vom ridica cu toții în al doișpelea ceas.
Ne vom vindeca și de timp.
Nu te teme să guști dulcea otravă.
Suntem oameni și ne rugăm pentru un suflet mai bun...
Să facem deci fapte bune...
Puteți repeta numele dumneavoastră vă rog ?
Își umflă cu multă fală pieptul și lăsând sunetele să curgă din el...
- Tu ești numele meu ! Asta ieeeee !!!! Tu cel care mă cunoști , mă citești , mă naști și mă ucizi atunci când îți iei ochii de pe mine...
Dă-mi o identitate atunci... sau închide lumina !
Se face frig...

Tăcerea punctelor de suspensie.

Probă

Omul cu două suflete

Era duminică

Dinainte de vineri

de dincolo de marţi

şi pe deasupra de

Joi.

Prin urechi,mi-am privit cu atenţie ochii

În mine răsărea ca un ghiocel firav

într-un deşert polar

sămbătă...

Şi ce-am făcut cu ziua cea mai de pe urmă ?

Luni se scoală morţii pentru plimbarea de dimineaţă.

Vom râde. Miercuri . mergem cu toţii la biserică

Citim Miron Costin, Grigore Ureche şi alţii.

Îţi dai seama de fapt că în mine încape întreg cerul ?

şi eu...

eram un aurolac la metrou,căzut între staţii.

să ne strângem laolaltă,vă rog, cu toţii

să fim ca şobolanii.

vine iarna

Ciudat , nu mai găsesc diacriticile

iar mi-aţi tăiat lumina

HOŢILOR...

Din văzduh cumplita iarnă...

Da... în sobă arde poezia...

Şi tăciuni de vers se răstignesc în dor...

Parfum de lacrimi arse.

Asta e poezia în forma ei cea mai sublimă...

C

â

n

Devin om cu două suflete.

Dor...

Îmi lipsesc clipele petrecute departe...
când nebun plecam cu trenul de dimineață...
și nu mai îmi păsa de norme,de realități,de nimic... nici chiar de mine.
O febră bizară îmi ataca întreaga luciditate... Muream încet și mă recompuneam din aceleași neputințe.
Sunt câteva secole de atunci și nu mai posed deloc același curaj... Și mi s-a schimbat și fața...
Cimitirul Eternitatea... un copilaș și-a găsit acolo refugiu...
Ochii tăi.
Părul tău , visele tale , buzele tale...
Oh... și parcul... și peronul gării... și ceasul pe care-l priveai nerăbdăto(a)r(e) / / /
Oh... unde oare s-au ascuns acele fragmente de timp....?
Copil scump...

Cumpărături de toamnă

Şi toamnă şi iarnă

coboară amândouă

şi plouă şi ninge

şi ninge şi plouă.

Pentru o toamnă liniştită îţi recomand -

- O strachină plină de lapte cu cereale

- O umbrelă de soare şi de ploaie

- 100 de gr. de cafea măcinată

- Carnetul de Note

- Carnetul de vise

- Mersul trenurilor

- Câţiva lei mototoliţi în buzunar

- o carte sau mai multe cărţi (pot fi şi de joc)

Și să înceapă panica... e momentul să schimbăm un pic registrul.
Are și toamna părțile ei bune . Spre exemplu, culesul strugurilor. Ai grijă , nu vei scăpa de mine niciodată.
Totuși a început să se răcească.
Nimic nu se compară cu un ceai cald și o carte bună.
Se aude trenul... șuieră greu ... se vede , se duce ...
Chemări de dispariție mă sorb.

Paradis în destrămare

Îmi este foame... ceasul cântă neîncetat deși e trecut de mult de fix... sau de acel fix care anunța momentul când ochii trebuiau să se închidă...
Îmi este foame și nimănui nu-i pasă, nici măcar farfuriei goale din chiuvetă care se frământă păstrând încă neprețuita comoară a celor mai de pe urmă frimituri.
Și ce dacă mi-ai luat mâinile, voi scrie la fel de bine și cu mâinile picioarelor... nu ?! Până la urmă...
Și să presupunem că nu va mai rămâne nimic din mine,ei bine, nu-mi poți ataca umbra... voi scăpa ,intrând prin porii pielii tale și mă voi face ușor... Sweet dreams...
Eu scriu,pentru că e foame de sete,de sânge,de liniște,de vise și de dor... Lumea moare de foame și tu stai și...
Probabil că sesizezi abuzul... te zgârie pe cerebel...
Îmi voi cumpăra de la taraba de pe colț un chibrit să dau foc speranțelor iar cu fumul rezultat să-mi făuresc o mantie impermeabilă. Speranțele prea mari / Ucid.
Literele mele trădează neputința unui frustrat...
Talentul lipsește cu desăvârșire sau mai bine spus nu a fost convocat, nu acum... nu aici...
Să nu mă cerți pentru că nu vei mai găsi cerneală în niciun pix.
Mă obsedează să dau contur acelui nimeni care mă urmărește constant.
Verbul a iubi se termină... și știi de ce ? Pentru că este impersonal...
Atenție o clipă... Iubirea este omniprezentă și este poate alături de moarte,singura certitudine a existenței noastre, din vasta combinare a celor două derivând și alte elemente -chimice-...
Dacă voi spune că eu iubesc... voi fi egoist... la fel vei face și tu dacă vei iubi, la fel va face și el și ea și noi și voi și ei și ele...
Vor declina pe rând... ciupind fiecare cu egoismul personal puțin din imensitatea sentimentului suprem...

De aceea cred că... Se iubește și am curaj să spun cu mâna pe inimă , vorbesc de mâna picioarelor... ca încă se mai iubește...

You're not alone , open your mind...

You're not alone... open your mind...
Nu lăsa melodia să se sfârșească... pune-o pe replay la nesfârșit...
moartea sunetului anunță inevitabil pe cea a universului, fiindcă nu știu cum a apărut viața, dar știu că la început a fost muzica și dansul.
Dansau atomii shuffle,cha-cha și tango , iar când se enervau și născoceau câte un big bang o ardeau pe dubstep...
Am o stare febrilă pentru că știu,simt și înțeleg că exact în secunda de față sunt atâtea trenuri care pleacă fără mine... Acel mine pe care îl întreb adesea cine este de fapt !?

1000

Am depăşit împreună borna critică de 1000. De acum lucrurile se simplifică . Sunt atâtea de trecut în revistă,dar mâna îmi tremură mult prea tare pentru a fi în stare...

Nu ştiu ce simbolizează toate aceste etape din viaţa noastră,încerc să nu le acord o atenţie deosebită şi să privesc cu încredere mai departe... trăgând cu ochiul spre cele apuse.

Dincolo de toate cele mai puţin bune,înţeleg cu o luciditate atât de adâncă,unicul adevăr care motivează întreaga mea luptă cu binele şi cu sinele.

Voi încerca să nu fac abuz de alineate,deşi nu prea mă simt capabil... de prea multe sacrificii.

Mă bucur pentru că şi mai ales pentru că,dar şi deoarece...

Te iubesc, o spun cu toată sinceritatea unui om lovit puternic de cea mai neaşteptată clipă din viaţa lui. Te iubesc cu atât mai mult cu cât sunt momente când am senzaţia că nu te voi mai găsi aşezată cuminte pe frunzele din parcul gol,gata să îmi umpli toată singurătatea existenţială.

Şi da... sunt momente în viaţa fiecărui om când păcatul îi subordonează echilibrul, este perfect uman şi perfect explicabil...

Cam atât... nevoia de tine este în fiinţa mea aidoma unui cutremur ce lucrează şi dărâmă constant şi apără în acelaşi timp...

Lipsa ta este o panică fără margini asemănătoare unui roman intens care se **termină** prin puncte de suspensie.

Şi toatea astea întrucât mă gândesc cu o veselie bizară... dacă aş fi nevoit să mă autocaracterizez, nu prea aş ştii ce să spun la persoana I,fiindcă lumea lui **eu** a dispărut cu mulţi ani în urmă, vorbind despre mine cu mine... constat că sunt -noi-

Miss you... always will...

Poezia sau starea de graţie

Mănăstirea Chiajna, Turnul Chindia, Castelul Iulia Hasdeu , Castelul Peleş, Castelul Bran , Casa Nicolae Grigorescu, Cascada Urlătoarea , Cota 1400 , Sfinx-ul , Babele , Giurgiu , Olteniţa , Urziceni , Bacău , Roman , Arena Mall , Casa memoriala George Bacovia , Colegiul Naţional Grigore Moisil , Gara de Nord - linia 6 , Parcul Cişmigiu , strada Popa Tatu , Blvd. Ion Mihalache , Bucureşti Obor - Gara de Est , Fieni,Moroieni, sanatoriul TBC Moroieni , cabinetul de geografie ,rândul de la mijloc , banca a doua... Serbări de spiritism... stadionul Giuleşti - Valentin Stănescu , chestionare... , Irish House - Sinaia , Hotel Europa - Ploieşti Nord , Acceleratul 1665 Bucureşti Nord - Ploieşti Sud - Buzău - Rîmnicu Sărat - Focşani - Mărăşeşti - Adjud - Bacău... , 6 februarie şi 1992 de ani , noapte de iarnă, cimitirul 16 februarie - zona Giuleşti-Sărbi... fantome , - Îţi dau 10 ,deşi eu nu obişnuiesc să dau această notă,dar pentru că ai avut curaj şi pentru a te încuraja... Vintiloiu Mihaela...

Cum poţi aspira să obţii locul suprem,când ai declarat că nu te interesează cum, nu te interesează de ce, dar fiindcă te-ai născut şi te cheamă cu litere de tipar cumva , ai obţinut automat acest drept ca şi când ai avea sânge albastru...

O da.... Piteşti- Curtea de Argeş ... Hotel Flamingo , shaworma Curtea de Argeş , mănăstirea, rugăciunii, începuturi de drum...

Iubirii...

Cercul Militar Naţional, 27 mai , aburii dimineţii acoperă despărţirea... e frig , eşti buimac , te-ai distrat , dar pleci încet,trist,cu o urmă de melancolie în suflet...

- Măi Mirciulică , împortant este ca tu să ai puterea de a te minţi... Realitatea este abjectă... pentru a reuşi , trebuie să ştii să te minţi...

1 sau 3 octombrie 2011 , nu ştiu cum vine exact.

Atâtea suflete împărţite în atâtea locuri diferite trag spre acelaşi dor...

Curtea ruginită,unde nici măcar numele nu mai este .

Acum e toamnă , metalic se aud gorniştii în fund la cazarmă....

Atâtea sunt de făcut... când tu apari numai ca amintire...

Rugăciunea de toamnă

Când te simți aproape plin,cuprins de o fericire intimă,unică,doar a ființei tale ,pe care nu dorești să o divulgi nici măcar umbrei tale...
Atunci e timpul pentru o rugăciune de toamnă.
Fie că ne dorim sau nu, toamna se întoarce în fiecare an ,acum poate mai altfel decât altă dată. Desigur nu lipsesc frunzele care se duc lin de unde s-au născut, nu lipsește nici ploaia bacoviană și nici ceața și umezeala unor zile în care ai senzația că timpul se contractă.
E răcoare
Ne schimbăm hainele,ba chiar și obiceiurile , cum s-ar zice năpârlim.
Ohhh... bronzul adunat cu atâta sârg va cădea neputincios și vom rămâne goi...
dezbrăcați.
Dă-mi plapuma pe care am uitat-o într-o grabă nebună iarna trecută pe banca din bătrânul parc,atunci când în suflet mi-au năvălit primele raze de primăvară.
Mai este acolo ?
Caut-o cu grijă. Ea ne este unica salvare...
și acum să ne rugăm...
Toamna suna-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tacerea grea, gând si animal
Frânt.

În odaie, trist suna lemnul mut:
Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tacut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plânge... anii tai, anii mei
Trec.

Sa ma las pe pat, ochii sa-i închid,
Pot.

În curând, încet va cadea în vid
Tot.

O, va fi cândva altfel natural,
Bis.

Toamna suna-n geam frunze de metal,
Vis.

George Bacovia - Monosilab de toamnă

Astăzi şi acum

Nu,te înşeli când spui "este şi mâine o zi ",fiindcă nu poţi ştii sigur dacă vremea va fi frumoasă(norii deobicei sunt cam nărăvaşi şi nu prea ascultă de prospecţii),astfel încât este recomandat să fii înţelept şi pregătit.
Astăzi a fost o zi minunată pentru că mergând o dată cu timpul am înţeles puţin din sensul existenţei. Dincolo şi dincoace,culorile sunt cele mai importante . Să nu părăseşti o clipă galbenul sau roşul şi să nu te îndrepţi decât spre seară către albastru sau violet ( precum Bacovia ) întrucât,dacă o vei face, le vei găsi banale,schilodite,ba chiar inutile. Au şi culorile tabieturile lor şi ele o ştiu cel mai bine... când trebuie să se nască,când să strălucească şi bineînţeles,cel mai frumos,când să se stingă. "Unde mai pui la socoteală că nu vei putea niciodată să îmi plăteşti fiecare lacrimă pe care am vărsat-o pentru tine " mi-a şoptit învinsă.
În încheiere tot ce pot spune este că alături de tine, niciodată îmi pare mult prea devreme pentru a spune Niciodată nu voi înceta să te iubesc,fiindcă în tine este nucleul bătăilor mele sacadate de inimă,aşa precum într-o icoană,descoperi rugându-te intens,profund... revelaţia,minunea şi harul pe care îl aşteptai.

Prin paşi de frunze spre toamnă

Este destul de târziu...oare e indicat să încep așa ? Nu mai contează,deja am pornit.
Nu mă pricep la pictat,asta și datorită faptului că sunt recunoscut pentru scrisul meu unic, astfel încât nu voi face un pastel.
Deja cu prima zi din această lună vântul bate cu alt sens. Ceasul își întoarce conștiincios privirea de la soare și se îndreaptă spre alte zări. Pe balconul dezafectat de vise,unde își fac loc timid ecourile greierilor,mă așez și eu pe un scăunel ce scârțâie din toate oasele privind la niște stele banale.
Știu că nu am talent,o simt în mine,fidel precum o decizie ce nu suportă recurs.
Totuși,încerc să-mi prelungesc agonia cu sforțări/ parcă aerul devine respirabil atunci când ai senzatii puternice de măreție,de om mare.
Inevitabil îmi pare că moartea este expersia unei singurătăți supreme,fiindcă îți anulează orice resort de comunicare cu exteriorul. Doar atât.
Fraților,toamna bate la ușă. Pregătiți-vă din timp bagajele !

Furtuna de vară

Orele petrecute în căldura caniculară privind anost cum oamenii fug și ei de soare,îmi trezesc adesea melancolii neînțelese. Sângele arde tot urcând spre nicăieri. Privirii speriate,obosite,parcurse de milioane de picături și o febră nebună.
Și totuși,este atât de frig. Un frig mai intens decât cel din miezul iernii,când te simți atât de bine în patul tău cald știind că ești despărțit de lumea de afară.

Sensuri de noapte

Mi-aş dori uneori să pot rămâne inert la tot ceea ce se petrece în jurul meu. Dedublarea are efecte catastrofale,amplificate o dată cu scăparea situaţiei de sub control. O noapte caldă de vară,când trenurile grăbesc spre mare pentru a captura soarele înainte ca acesta să se spele pe dinţi. Noaptea merge mai departe. Şi eu cu ea...

Fragmente din sufletul melancoliei.

Enter,by Mecanique Fiarmii
Rape,by Mecanique Fiarmii
World on fire,by Mecanique Fiarmii

Nevoia de somn sau omul fără față.

Bun venit! Mă cunoști deja... simt asta încă de la primele contacte ale ochilor tăi care alunecă peste literele mele,obosiți sau plictisiți. Numele meu este cel de ieri și cel pentru care nu mă pot ierta astăzi și nici mâine. Nu voi scrie lucruri mari și nici măcar mărunte.
De fapt,nu prea voi scrie,fiindcă de acolo de unde vin eu nu prea se face școală. Și vin de departe...
Dincolo de marile catastrofe și speranțe ale existenței mele de azi, am înțeles că este scuzabil să ai o viață mediocră,însă nu pot accepta iluziile mediocre.
Voi merge mai departe fiindcă știu că"ultima mare iluzie a omului este aceea de a nu mai avea nicio iluzie ". Restul sunt truisme.