miercuri, 27 martie 2013

Despre funcții. Monotonia și bijectivitatea lor.

Fie A și B două mulțimi nevide. A nevid de B și B nevid de A.
Spunem că am definit o funcție pe mulțimea ”A” cu valori în ” B ”
dacă printr-un procedeu oarecare facem ca fiecărui element  x e A
să-i corespundă un singur element y e B.

Dacă printr-o neglijență oarecare
pierdem din vedere momentul în care cele două mulțimi nevide
își făuresc progeniturile -  pe x și pe y,
atunci vom spune că funcția noastră
va fi imperativ defectă. ideală în adevăr.

Dacă în schimb, ne ținem respirația
și ne măsurăm transpirația creatoare folosind doar 10 %
din capacitatea vizuală necesară vizualizării unui fulger,
ei bine atunci, dacă și numai dacă, vom șterge scena de praf
și vom inhala ultima doză de parfum de lumânare
până-n ascunsele încăperi are alveolelor pulmonare,
Dacă și numai dacă vom reuși să alungăm cumva
calul care-n mijlocul iernii ne-a dus în codru, în mijlocul lui.
atunci -
milioanele de potențialități adormite din mintea noastră comună,
formând universul comun de discuție
și iubind forțele ilocuționare, actele comisive și tot tacâmul.
se vor trezi
abia atunci...
nimicul, în sfârșit, va putea să ceară iubire pentru 50 de bani
și să ne fie amantă.