autoportret .

biiiiiip......biiiiiiiip........biiiiiiiiip... + bip X 10 = ?!?!?!....
pentru moment abonatul ( nu,aici nu e voie . ne amendează cna ) nu este disponibil.
vă rugăm să reveniți mai niciodată...
Încerc atât de tare să mă rup de mine
și să mă pot picta , pentru prima data viu.
Mă nasc din seva frunzei ce moare constant sub panica pașilor ( grăbiților trecători )
Fiindcă nu este nimic mai sublim,domnule cetitor ! Decât tăcerea.
Metafora cuvântului.
În certificatul de naștere ( pe unde l-oi fi pierdut ) scria că mă cheamă...
- ei da. Bizar lucru . Numele meu . - Rostiți-l pe litere , mă roagă doamna de la casă. -
- Care litere ?
- Domle ești prost ca noaptea....
- A da... noaptea încep să-mi aduc aminte despre mine... Era noapte când am înghițit hain prima gură de moarte,pe pământ.
M-am rugat de mama... cine-o fi și mama ? Să nu mă dea la țiganii pentru că sunt oameni răi.
În certificatul de deces ( na că l-am găsit tocmai p-ăsta ) . Drăguț se pare... că am murit de hm... de doar ... ani.... Oh și ce bine arăt ! O să răsplătesc calitatea serviciilor celor de la Avon Cosmetics.
- Ai făcut fapte bune ?
- Nu prea...
- Ai ajutat săracii ?
- Doar de ochii lumii .
- Ai preacurvit ?
- Glumești ?! Ai vreo gumă de mestecat...?
- Băi nene, nici la scris nu ai talent ( măcar așa să te fii salvat )
- Acum ce mai urmează ?
Atenție se închid... gurile ! Acoperă ochii și mai lasa-mă-n-pace .
Ce paradox... și Dante ăsta... credeam că Lucifer e mai ... hmmm dur ?
La intrare , Florin Salam își jelea soția.
- Condoleanțe cumetre... cum mai merge ?
- Ieeee norocul meu ... dă la Dumnezeu e soarta meaaaaa dă la Precistaaaaaa...... da nu mă las ,nu mă las,nu mă las... da moare lumea dă necaz.
Cine a zis că în iad nu e veselie ?
Hai că încep să înțeleg și eu cine sunt. Să recapitulăm. STOP ! Înainte să caști de plictiseală, ridică mâna politicos la gură să-ți ascunzi foamea....
Dacă ai ajuns până aici . Atunci urmează-mă până la capăt.
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată...
Nu te teme să te bucuri de păcat.
Ne vom ridica cu toții în al doișpelea ceas.
Ne vom vindeca și de timp.
Nu te teme să guști dulcea otravă.
Suntem oameni și ne rugăm pentru un suflet mai bun...
Să facem deci fapte bune...
Puteți repeta numele dumneavoastră vă rog ?
Își umflă cu multă fală pieptul și lăsând sunetele să curgă din el...
- Tu ești numele meu ! Asta ieeeee !!!! Tu cel care mă cunoști , mă citești , mă naști și mă ucizi atunci când îți iei ochii de pe mine...
Dă-mi o identitate atunci... sau închide lumina !
Se face frig...

Tăcerea punctelor de suspensie.

Probă

Omul cu două suflete

Era duminică

Dinainte de vineri

de dincolo de marţi

şi pe deasupra de

Joi.

Prin urechi,mi-am privit cu atenţie ochii

În mine răsărea ca un ghiocel firav

într-un deşert polar

sămbătă...

Şi ce-am făcut cu ziua cea mai de pe urmă ?

Luni se scoală morţii pentru plimbarea de dimineaţă.

Vom râde. Miercuri . mergem cu toţii la biserică

Citim Miron Costin, Grigore Ureche şi alţii.

Îţi dai seama de fapt că în mine încape întreg cerul ?

şi eu...

eram un aurolac la metrou,căzut între staţii.

să ne strângem laolaltă,vă rog, cu toţii

să fim ca şobolanii.

vine iarna

Ciudat , nu mai găsesc diacriticile

iar mi-aţi tăiat lumina

HOŢILOR...

Din văzduh cumplita iarnă...

Da... în sobă arde poezia...

Şi tăciuni de vers se răstignesc în dor...

Parfum de lacrimi arse.

Asta e poezia în forma ei cea mai sublimă...

C

â

n

Devin om cu două suflete.