Este destul de târziu...oare e indicat să încep așa ? Nu mai contează,deja am pornit.
Nu mă pricep la pictat,asta și datorită faptului că sunt recunoscut pentru scrisul meu unic, astfel încât nu voi face un pastel.
Deja cu prima zi din această lună vântul bate cu alt sens. Ceasul își întoarce conștiincios privirea de la soare și se îndreaptă spre alte zări. Pe balconul dezafectat de vise,unde își fac loc timid ecourile greierilor,mă așez și eu pe un scăunel ce scârțâie din toate oasele privind la niște stele banale.
Știu că nu am talent,o simt în mine,fidel precum o decizie ce nu suportă recurs.
Totuși,încerc să-mi prelungesc agonia cu sforțări/ parcă aerul devine respirabil atunci când ai senzatii puternice de măreție,de om mare.
Inevitabil îmi pare că moartea este expersia unei singurătăți supreme,fiindcă îți anulează orice resort de comunicare cu exteriorul. Doar atât.
Fraților,toamna bate la ușă. Pregătiți-vă din timp bagajele !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu