1. Îmi frângeam fericirea în pumni , strângând-o tot mai tare în buzunar. Pagini rupte din rațiunea pură se-mbibau de zăpada amestecată cu noroi sub tropotul nemilos al mulțimii.
2. Era o vreme a fericrii când nu trebuia să dau bani în casă pentru nimic, iar grijile-mi toate se limitau la cutia cu viață din care îmi nășteam și eu vise din visele celor colorați și zgomotoși.
3. De reținut , mi-am uitat numele.
4. Hai , e târziu. Azi nu am făcut nimic . Iar . Pe cine interesează că sufletul mi l-am vândut ?
5. Sunt teribil de intoxicat de truisme și limbaj clișeizant...Să ne întoarcem toți cu fața către Domnul. E bine , așa , ascultă.
6. E timpul , odată pe an , când ceasul stricat bate ora exactă. E timpul , toți nervii mă dor !
Vorbea-n văzduh vântul vuind vouă vineri,
Și am toate cele câte se pot cere și mâinile mele nu transmit sinapselor impulsuri prea complicate
Îmi vor lua mâine milenii să mai ajung undeva . Afară din plapumă e frig.
Și m-ai sărutat cu buzele vinete de sânge , după ce ai băut sângele negru și cald ce pulsa din rana încă deschisă
Biata Didonă,
Chiar și când nu au ce spune , cuvinte se cer născute , pentru că au ajuns la termenul de grație. Nemurirea nu le mai poate găzdui în mine.
Să se ducă-n moarte și cu ele toate câte n-or fi bune ale mele
Sărut buzele minții, care citesc obosite.
Fă-ți haină din mine și fular de vrei și iubește-te în noaptea asta de cristal cu iarna,
Nu moarte, ci viață veșnică ți-e dată ție...
eu rămân, să suflu-n lumânări și să duc steagul și sfetnicul înapoi la biserică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu