Orele petrecute în căldura caniculară privind anost cum oamenii fug și ei de soare,îmi trezesc adesea melancolii neînțelese. Sângele arde tot urcând spre nicăieri. Privirii speriate,obosite,parcurse de milioane de picături și o febră nebună.
Și totuși,este atât de frig. Un frig mai intens decât cel din miezul iernii,când te simți atât de bine în patul tău cald știind că ești despărțit de lumea de afară.
miercuri, 20 iulie 2011
miercuri, 13 iulie 2011
Sensuri de noapte
Mi-aş dori uneori să pot rămâne inert la tot ceea ce se petrece în jurul meu. Dedublarea are efecte catastrofale,amplificate o dată cu scăparea situaţiei de sub control. O noapte caldă de vară,când trenurile grăbesc spre mare pentru a captura soarele înainte ca acesta să se spele pe dinţi. Noaptea merge mai departe. Şi eu cu ea...
marți, 12 iulie 2011
Nevoia de somn sau omul fără față.
Bun venit! Mă cunoști deja... simt asta încă de la primele contacte ale ochilor tăi care alunecă peste literele mele,obosiți sau plictisiți. Numele meu este cel de ieri și cel pentru care nu mă pot ierta astăzi și nici mâine. Nu voi scrie lucruri mari și nici măcar mărunte.
De fapt,nu prea voi scrie,fiindcă de acolo de unde vin eu nu prea se face școală. Și vin de departe...
Dincolo de marile catastrofe și speranțe ale existenței mele de azi, am înțeles că este scuzabil să ai o viață mediocră,însă nu pot accepta iluziile mediocre.
Voi merge mai departe fiindcă știu că"ultima mare iluzie a omului este aceea de a nu mai avea nicio iluzie ". Restul sunt truisme.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)