1000

Am depăşit împreună borna critică de 1000. De acum lucrurile se simplifică . Sunt atâtea de trecut în revistă,dar mâna îmi tremură mult prea tare pentru a fi în stare...

Nu ştiu ce simbolizează toate aceste etape din viaţa noastră,încerc să nu le acord o atenţie deosebită şi să privesc cu încredere mai departe... trăgând cu ochiul spre cele apuse.

Dincolo de toate cele mai puţin bune,înţeleg cu o luciditate atât de adâncă,unicul adevăr care motivează întreaga mea luptă cu binele şi cu sinele.

Voi încerca să nu fac abuz de alineate,deşi nu prea mă simt capabil... de prea multe sacrificii.

Mă bucur pentru că şi mai ales pentru că,dar şi deoarece...

Te iubesc, o spun cu toată sinceritatea unui om lovit puternic de cea mai neaşteptată clipă din viaţa lui. Te iubesc cu atât mai mult cu cât sunt momente când am senzaţia că nu te voi mai găsi aşezată cuminte pe frunzele din parcul gol,gata să îmi umpli toată singurătatea existenţială.

Şi da... sunt momente în viaţa fiecărui om când păcatul îi subordonează echilibrul, este perfect uman şi perfect explicabil...

Cam atât... nevoia de tine este în fiinţa mea aidoma unui cutremur ce lucrează şi dărâmă constant şi apără în acelaşi timp...

Lipsa ta este o panică fără margini asemănătoare unui roman intens care se **termină** prin puncte de suspensie.

Şi toatea astea întrucât mă gândesc cu o veselie bizară... dacă aş fi nevoit să mă autocaracterizez, nu prea aş ştii ce să spun la persoana I,fiindcă lumea lui **eu** a dispărut cu mulţi ani în urmă, vorbind despre mine cu mine... constat că sunt -noi-

Miss you... always will...