Îmi lipsesc clipele petrecute departe...
când nebun plecam cu trenul de dimineață...
și nu mai îmi păsa de norme,de realități,de nimic... nici chiar de mine.
O febră bizară îmi ataca întreaga luciditate... Muream încet și mă recompuneam din aceleași neputințe.
Sunt câteva secole de atunci și nu mai posed deloc același curaj... Și mi s-a schimbat și fața...
Cimitirul Eternitatea... un copilaș și-a găsit acolo refugiu...
Ochii tăi.
Părul tău , visele tale , buzele tale...
Oh... și parcul... și peronul gării... și ceasul pe care-l priveai nerăbdăto(a)r(e) / / /
Oh... unde oare s-au ascuns acele fragmente de timp....?
Copil scump...
